citeam pe un blog ceva care mia atras atentia
si omul asta scrie asa de bine ca o sa va dau exact cuvintele lui
Inainte de toate, cred ca sa lucrezi ca fotoreporter la un publicatie e o treaba data dracului, pentru ca trebuie sa ai veleitati adunate din ambele "tabere" ale unei redactii: sa fii fotograf, dar si reporter; deci, foto-reporter.
Daca esti destul de norocos sa-ti placa si sa te pricepi la meseria asta si ajungi sa lucrezi pentru o publicatie care te trimite la actiuni din care ies poze tari (ziarele de sport, dar si cele genealiste, iti pot oferi acces nebanuit la chestii spectaculoase - manifestatii de strada, meciuri de fotbal, inundatii samd), poti spune ca esti un fotograf fericit. Ce te faci, insa, daca ajungi sa lucrezi la un ziar de business, unde, ideea generala este ca fotografia e pe plan secund, ca informatia primeaza (unde chiar si tabelele sunt mai importante!) si ajungi sa fotografiezi doua mari categorii de evenimente: conferinte de presa si interviuri. Sooo boooriing!!!
Cum la conferintele de presa ajung majoritatea fotoreporterilor din presa si de la care mai mult de 2-3 fotografii cu "man of the hour" facute bine nu se cere (bonus: una cu prezidiul, daca e cazul), la interviuri, lucrurile pot evolua. Sau din contra...
pe el il gasiti aici http://editorfoto.blogspot.com/2009/08/environmental-portrait.html
eu nu mai am ce sa adaug
intelegeti voi restul
1 comment:
multumesc "pentru citare", ma bucur sa suntem pe aceeasi lungime de unda. te mai astept pe blog! :)
Post a Comment